Sfinții Martiri şi Mărturisitori Năsăudeni

Înainte de marea răscoală a lui Horea, Closca si Crisan din 1784, în Transilvania au loc numeroase revolte prilejuite de înfiinţarea regimentelor de graniţă şi trecerea la religia catolică. În aceste împrejurări, aşa cum menţionează prof. univ. dr. Nicolae Edroiu, “La Salva, în ziua de 10 mai 1763, un batrân cu prea multă experienţă de viaţă, trecut de o sută de ani, Tănase Todoran din Bichigiu, avea să stârnească o adevarată revoltă între ţăranii veniţi să presteze jurământul militar în calitate de grăniceri. Pentru fapta sa, şi rămânerea neclintită în credinţa ortodoxă, de care nu s-au lepadat, principalii “făptaşi”, în frunte cu Tănase Todoran, au fost executaţi în mod barbar de autorităţile austriece la sfârşitul toamnei aceluiaşi an”. Atanasie Todoran, Vasile din Mocod, Grigore din Zagra şi Vasile din Telciu au fost condamnaţi la moarte. Primul prin frângere pe roată, iar ceilalţi trei prin spânzurare. Dimpreună cu ei, alţi 15 locuitori ai Ţării Năsăudului, au fost condamnaţi la moarte prin spânzurare, dar sentinţa a fost comutată dictându-se pedeapsa de a trece de 10 ori în sus şi în jos printre loviturile de vergi a 300 de soldaţi.

Canonizarea martirilor

La 11 mai 2008 a avut loc slujba de canonizare a lui Tănase (Atanasie) Todoran, şi a celorlalţi martiri mărturisitori năsăudeni, Vasile din Mocod, Grigore din Zagra si Vasile din Telciu, slujbă oficiată de un impresionant sobor de ierarhi ortodocşi în frunte cu Înalt Prea Sfinţitul Arhiepiscop Bartolomeu al Vadului, Feleacului şi Clujului, Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului care, printre altele, în alocuţiunea sa a spus: “Din sângele acestor martiri năsăudeni răsar vetrele mănăstireşti distruse de tunurile lui Buccow, pe care poporul le cere înapoi ca pe cea mai scumpă zestre lăsată de înaintaşii lor”.

Aşadar, “primul român tras pe roată din ordinul Mariei Tereza şi al generalului Buccow a fost Tănase Todoran din Bichigiu în 13 noiembrie 1763 la Salva de lângă Năsăud, cu 22 de ani înainte de supliciul moţilor din Apuseni” din 28 februarie 1785, cum bine menţionează Paşcu Balaci, autorul dramei istorice “Fluierul de oţel” dedicată martiri lor năsăudeni.